PATRIOTISMUL SUPRAMILITARIZAT ȘI ROMÂNUL SPECTATOR: 1 DECEMBRIE, RITUAL DE STAT
Într-un interviu recent, sociologul Mihai Rusu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a discutat despre evoluția patriotismului românesc, subliniind că 1 Decembrie a devenit mai degrabă un ritual al statului, dominat de simboluri militare, decât o sărbătoare autentică a cetățenilor. Această transformare a fost influențată de metamorfozele pe care patriotismul le-a suferit în ultimele decenii, de la identitatea etnică a secolului XIX, la internaționalismul proletar și etnonaționalismul comunist, până la actuala percepție a națiunii.
UN PROIECT NAȚIONAL CU RĂDĂCINI ADÂNCI
Rusu afirmă că pentru a înțelege cum a evoluat patriotismul în România, trebuie să ne întoarcem în secolul al XIX-lea, când s-a conturat proiectul politic al statului național. Atunci, identitatea națională era asociată cu descendența etnică și spiritualitatea ortodoxă. Regimul comunist a distorsionat această viziune, promovând internaționalismul, dar ulterior a recuperat naționalismul din secolul trecut, creând un etnonaționalism care a supraviețuit și după 1990.
1 DECEMBRIE: O SĂRBĂTOARE A STATULUI, NU A CETĂȚENILOR
Întrebat despre percepția românilor asupra zilei naționale, Rusu subliniază că mulți văd 1 Decembrie ca o zi liberă, nu ca o sărbătoare trăită. Aceasta se datorează modului în care este celebrată, fiind mai mult un ritual militar decât o festivitate care să implice cetățenii. Supramilitarizarea identității naționale, evidențiată prin paradele militare, transformă cetățenii în spectatori pasivi ai unui spectacol în care statul își afișează puterea.
GENERAȚII DIFERITE, PERSPECTIVE DIVERSE
Rusu observă că tinerii din România se raportează diferit la patriotism. Există o parte care îmbrățișează un discurs suveranist, dar și o categorie care devine din ce în ce mai indiferentă, influențată de globalizare și de valori post-naționaliste. Această divizare reflectă o societate în tranziție, în care identitatea națională nu mai este definită exclusiv prin etnicitate.
UN PATRIOTISM REFLEXIV PENTRU VIITOR
În concluzie, Rusu sugerează că pentru ca 1 Decembrie să aibă un impact real în societate, trebuie să se schimbe paradigma festivismului militaro-statal. Un „patriotism reflexiv” ar putea include discuții culturale și politice, în care cetățenii să reflecteze asupra realizărilor și neîmplinirilor statului român. Numai astfel, românii se pot simți parte integrantă a unei sărbători care le aparține, nu doar un spectacol impus de autorități.