„Patriotismul de vitrină” și o țară obosită de lozinci
Se aud fanfare de Ziua Națională. Se văd blindate, se transmit în direct discursuri solemne. Parada trece, coloanele defilează, președintele salută. Pe margine, oamenii fac poze, pun un story pe rețelele sociale, mănâncă un mic, stau la coadă la vin fiert și, pentru mulți, asta a ajuns să fie tot „fiorul patriotic”.
Patriotismul românesc nu a dispărut, dar s-a schimbat radical. În ultimul secol și jumătate, el a fost modelat pe rând de elite politice, de dictaturi, de manuale școlare, de propagandă și, mai nou, de crize succesive. Sociologul Mihai Rusu, sociologul Gelu Duminică și cercetătorul și criticul literar Ștefan Baghiu explică, pentru Antena3.ro, de ce 1 Decembrie a devenit, în mare parte, un ritual al statului, ce mai înseamnă patriotismul într-o țară fracturată între „tradiționaliști” și „progresiști” și de ce patriotismul autentic e scump – și nu se traduce în lacrimi la televizor, ci în bugete pentru educație, cultură și infrastructură.
De la „descendență autentică de români” la identitate de cetățean
Ca să înțelegem de ce în 2025 mulți români privesc 1 Decembrie ca pe o zi liberă, nu ca pe „ziua lor”, trebuie să ne întoarcem mult în spate. Sociologul Mihai Rusu este profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, studiază memoria colectivă, spațiul public și tot ce ține de politicile simbolice ale României postcomuniste. A analizat cum schimbările de regim rescriu orașele – de la numele străzilor la ritualurile oficiale –, motiv pentru care e una dintre vocile solide când vorbim despre naționalism, patriotism și felul în care statul român se raportează la identitate.
„Nici nu știu de unde să încep, că este o întrebare care n-ar trebui ancorată doar în anii `90. Cred că, dacă ar fi să discutăm despre această problematică, ar trebui să începem undeva în secolul al XIX-lea, când s-a construit întregul proiect politic al statului național și în care elitele de atunci au imaginat națiunea după modelul etnic; în sensul că identitatea națională presupunea faptul că a fi român însemna, în bună măsură, să fii dintr-o descendență autentică de români, în sensul etnic, căruia i se adăuga și un strat de spiritualitate ortodoxă”, afirmă profesorul Mihai Rusu.
1 Decembrie, ziua în care statul defilează, iar românul se uită
Când îi întrebăm pe oameni de ce pentru mulți 1 Decembrie e doar o zi liberă, răspunsul lui Mihai Rusu începe cu felul în care statul își pune sărbătoarea în scenă. „În primul rând, aș spune că e vorba de modul în care ziua de 1 Decembrie este sărbătorită. Pentru că 1 Decembrie pare mai degrabă a fi un ritual al statului și nu neapărat o sărbătoare care aparține cetățenilor”, explică Mihai Rusu.
Și nu e vorba doar de un detaliu de scenografie. E o filosofie întreagă în spatele „supramilitarizării” ceremoniei. „Și cred că lucrul acesta se manifestă din supramilitarizarea identității naționale pe care o vedem pusă în scenă cumva ritualic, prin toate paradele forțelor armate, prin toate defilările militare, prin întreaga pompă a violenței legitime, aș spune eu; în condițiile în care armata, jandarmeria, poliția, sociologic vorbind, sunt instituțiile care monopolizează exercitarea violenței legitime într-un anumit teritoriu”, adaugă Mihai Rusu.
În acest decor, românului ce rol îi mai rămâne? „Deci, dacă ne uităm la această punere în scenă, prin defilările militare, a identității naționale militarizate, eu aș spune că actorul principal este statul – oficialitățile și armata ca instituție centrală a statului – iar în tot acest ansamblu, cetățenii par să fie cumva relegați într-un rol, mai degrabă de public pasiv. Îi rămâne să fie un spectator care asistă la tot acest spectacol în care statul își pune în scenă puterea militară”, concluzionează Mihai Rusu.
Patriotismul ca construct social
În paralel cu această punere în scenă, oamenii trăiesc altceva. Gelu Duminică este sociolog și activist cunoscut pentru munca sa cu comunități vulnerabile. El începe de la ideea de bază: patriotismul e un concept, nu un organ în corp pe care îl ai sau nu-l ai. „Nu știu ce înseamnă fior patriotic autentic, pentru că patriotismul este un concept. Este doar un construct social, nimic altceva. Dar nu cred că nu mai există, ci doar că e altfel decât era acum 30 de ani”, afirmă Gelu Duminică.
Diferența majoră față de acum 40 de ani? Libertatea de a fi supărat pe stat, fără să fii catalogat drept trădător. „Nu uitați că avem dreptul să ne supărăm pe stat în momentul de față, pe România, și să o și arătăm față de acum 40 de ani, când nu puteai să arăți lucrul ăsta”, adaugă el.
Naționalismul care erupe pe timp de criză
Dacă 1 Decembrie e zi de grătar ori fasole cu ciolan pentru mulți, asta nu înseamnă că nu mai există naționalism. Din contră: în perioade de criză, el revine cu forță. „Și, în timpuri de criză, lucrurile astea se agravează. S-au agravat și în interbelic, sub criza globală din anii 20-30 și ascesiunea fascismului; s-au accentuat și în anii `70, pe fondul crizei globale: crizei petrolului, crizei statelor arabe și așa mai departe. Și se agravează acum din nou pe fondul crizei”, explică Ștefan Baghiu.
Naționalismul acesta de criză are nevoie de țapi ispășitori. În 2025, spune Baghiu, marea falie e pro/anti-europenism. „Uitați care e cea mai mare dezbatere contemporană: pro sau anti-europenism. Este cine e alături de parcursul european și cine e împotrivă”, concluzionează el.
Patriotismul ieftin versus patriotismul scump
Ștefan Baghiu vorbește și despre diferența între patriotismul de paradă și patriotismul real. „Din punctul ăsta de vedere, avem o educație foarte slabă, a multiculturalității, a toleranței față de străini. O să spuneți că românul e ospitalier. Da, este ospitalier, dar în același timp, faptul că e foarte slab educat, că știm că pe toate statisticile stăm destul de prost la treaba asta, ajunge să transforme patriotismul în următoarea ecuație ridicolă: sunt niște oameni care se bat cu pumnul în piept că ei sunt români, dar de fapt flutură niște steaguri de plastic la o ceremonie kitsch”, afirmă Baghiu.
„Ori ăsta nu e doar un model românesc, e peste tot, așa se face. E foarte ieftin patriotismul de paradă care se practică acum. Foarte scump, în schimb, e ăla real: în care chiar investești în infrastructura de educație, în cultură, în infrastructura publică de muzee”, adaugă el.
Identitatea națională și sentimentul de apartenență
Ca să te bucuri că ești român, trebuie mai întâi să simți că ești tratat ca om întreg, spune Gelu Duminică. „Identitatea vine la pachet cu stima de sine întotdeauna. Ca să te bucuri de identitățile pe care le ai, trebuie să le apreciezi. Pentru foarte mulți dintre noi, identitatea națională este doar o chestie de care auzi la 1 Decembrie. În rest, sunt mai degrabă români `de mâna a doua, ei versus noi`”, afirmă Duminică.
România încă poartă în spate prejudecăți regionale vechi de peste un secol. „Noi trebuie să ne uităm la societatea asta în diversitatea ei și să vedem că noi avem probleme cu identitatea regională după 170 de ani de la Unire”, concluzionează el.
Ce facem cu 1 Decembrie?
Întrebarea care rămâne după toate aceste diagnostice este: ce facem cu 1 Decembrie? Mai poate această zi să fie a oamenilor, nu doar a statului? Mihai Rusu propune o schimbare de paradigmă. „Aș spune că, dacă ar fi ca această sărbătoare să aibă cu adevărat un impact în societate, dincolo de tot acest spectacol al defilărilor militare, cred că trebuie să schimbăm această paradigmă a festivismului militaro-statal cu un alt model de celebrare a identității naționale, pe care l-aș numi `patriotism reflexiv`”, afirmă Rusu.
Acest patriotism reflexiv ar consta în evenimente culturale, discuții politice, dezbateri, în care diverse categorii ale populației să reflecteze la împlinirile politice, dar și la neîmplinirile socioeconomice ale statului național. „Desigur, într-o cheie critică și nu pompos celebrativ, pentru că statul român este un proiect politic de mare succes. Lucrul acesta este de netegăduit, dar, pe de altă parte, are și foarte multe neîmpliniri socioeconomice”, concluzionează Mihai Rusu.
Sursa: accentulzilei.ro/politica/patriotismul-de-vitrina-si-o-tara-obosita/