ABANDONUL IN ACCEPTABIL AL BOLNAVILOR PSIHICI ÎN MEHEDINȚI
Într-o zi aparent obișnuită de miercuri, un scandal abominabil a zguduit orașul. În fața sediului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Mehedinți, șapte suflete fragede, bolnavi psihici cu afecțiuni severe, au fost abandonate, lăsate să aștepte sub privirile indiferenței poliției și ale trecătorilor. O asemenea atrocitate nu se poate încasa cu pasivitate, ea reprezintă o manifestare sinistră a eșecului unui sistem de protecție socială complet în criză.
GEST UMANITAR TRANSFORMAT ÎN EȘEC INSTITUȚIONAL
Se pare că impulsul umanitar al lui Viorel Pașca, care a decis să salveze acești oameni de la un centru din Gura Văii închis pentru renovări, s-a lovit de o zidire de neputință birocratică. Bolnavii care ar fi trebuit să găsească sprijin și îngrijire s-au trezit în fața unui sistem incapabil să le ofere chiar și cele mai elementare condiții de asistență. O evidență a eșecului cras al autorităților!
AUTORITĂȚILE ABSENTE ȘI LIPSA DE SOLUȚII
Când Ministerul Muncii a cerut soluții pentru situația a 12 bolnavi cu retard mental sever, răspunsul venit de la DGASPC Mehedinți a fost de-a dreptul tăios: „NU AVEM SOLUȚII!” Așa se scrie istoria unor destine răpuse de indiferență. Bolnavii au fost trimiși către un alt centru din Dumbrava, fără o minimă organizare!
O SITUAȚIE DE NEIMAGINAT
Dar ce s-a întâmplat mai departe? Fără dosarele medicale, Pașca a fost constrâns să returneze bolnavii cu mașina personală, într-o odisee care a durat șase ore. O absurditate! O călătorie sinistră, în care a fost forțat să se oprească pentru a-i igieniza, din cauza mirosului insuportabil. Aceasta este cruda realitate a sistemului de asistență socială din România, o rușine europeană.
REFUZUL AUTORITĂȚILOR DE A ACȚIONA
Ajunși din nou în fața DGASPC Mehedinți, reprezentanții instituției s-au arătat mai mult decât reticenți. Refuzul lor de a interacționa, de a se face responsabili pentru viețile acestor oameni, întărește convingerea că administrarea ajutoarelor sociale în România e cel puțin o glumă proastă. Timp de două ore și jumătate, ignoranța a domnit peste birocrația ușor de contestat.
O PROBLEMĂ SISTEMICĂ PROFUNDĂ
Statul român se află în mijlocul unei crize fundamentale de empatie și responsabilitate. Abandonul unor oameni vulnerabili se face cu o aroganță care înghite toată speranța. Viorel Pașca, în voința lui de a face bine, a scos la iveală non-combativitatea sistemului care, în loc să apere, se transformă în instrument de nedreptate.
UN APEL LA RESPONSABILITATE
În fața acestei situații apanajul patologic al nepăsării, este crucial ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să dezvăluie soluții concrete. Abandonul acestor bolnavi în stradă, sub privirile neputincioase ale celor chemați să protejeze, este o rușine națională greu de digerat. România trebuie să reacționeze, să își redefinească prioritățile și să ofere o justiție socială acestor oameni care merită un refugiu sigur!
Sursa: Bihon