CINCIZECI ȘI UNU. FEMEILE PE CARE ROMÂNIA NU LE-A SALVAT
În România, anul 2025 a adus în atenție o statistică alarmantă și inimaginabilă: cincizeci și unu de femei au fost ucise. Acest număr nu reprezintă doar o simplă statistică, ci simbolizează 51 de vieți – mame, fiice, surori și prietene – care au fost victime ale violenței domestice. Săptămânal, o femeie devine victimă a acestui flagel, iar cazul recent al unei tinere din Teleorman, ucise chiar în ziua aniversării nașterii, a redeschis un subiect dureros și esențial referitor la protecția femeilor și femicid.
CE ESTE FEMICIDUL?
Conceptul de femicid transcende simpla acțiune de a omorî o femeie; este vorba de un act de violență extremă care are drept motivație genul. Femicidul se manifestă în momentul în care o femeie este ucisă doar pentru că a avut curajul să ceară libertate, să părăsească o relație abuzivă sau, pur și simplu, să refuze controlul exercitat de partener. În România, chiar dacă termenul de „femicid” nu figurează în legislație, realitatea ne demonstrează cu fapte concrete: femei care își pierd viața din mâinile partenerilor, foștilor soți sau bărbaților care consideră că au dreptul de a decide asupra destinului lor.
UN REGISTRU AL FEMICIDULUI
Centrul FILIA a realizat o hartă a femicidului în România, adunând informații din multiple surse. De la începutul anului 2025, au fost raportate cazuri cutremurătoare, cum ar fi uciderea unei femei în vârstă de 33 de ani de către partenerul ei, în ciuda existenței unui ordin de protecție. Aceste incidente nu fac decât să sublinieze eșecul sistemului de a proteja adecvat victimele violenței domestice.
CAZURI SPECIFICE DE FEMICID
Unii din cei mai tragici dintre acești morți includ o femeie de 63 de ani, care a fost atât violată, cât și ucisă, și o mama de 33 de ani, care a fost tăiată în 26 de rânduri de cuțit de către partenerul ei, deși beneficia de un ordin de protecție. Astfel de exemple nu doar că ilustrează brutalitatea actelor săvârșite, dar expun și ineficiența sistemului de justiție în a oferi protecție victimelor.
PERCEPȚIA SOCIETĂȚII ȘI PREJUDECĂȚILE
Victimele acestor acte de violență se confruntă frecvent cu prejudecăți din partea societății și a autorităților. Frica de a fi judecate și imposibilitatea de a accesa ajutorul real le împiedică adesea să caute sprijin. Potrivit expertului în violență de gen, Andreea Bragă, multe dintre victime nu sunt luate în serios, iar sistemul judiciar are tendința de a pune vina pe victime în loc să tragă la răspundere agresorii.
NEVOIA DE REFORMĂ
Acum mai mult ca niciodată, autoritățile trebuie să-și asume responsabilitatea pentru eșecurile sistemului. În urma cazurilor de femicid care au zguduit societatea, este crucială o reformă profundă în gestionarea acestor situații delicate. Instituțiile sunt obligate să accepte greșelile și să implementeze măsuri concrete pentru a asigura protecția femeilor și a preveni astfel de tragedii.
CONCLUZIE
Femicidul nu este o problemă izolată, ci reprezintă un simptom al unei culturi care toleră violența de gen. Este esențial ca societatea să își schimbe perspectiva, concentrându-se pe responsabilitatea agresorilor, și nu pe comportamentul victimelor. Violența nu ar trebui să devină o normalitate, iar fiecare viață pierdută este o tragedie care ar trebui să ne mobilizeze și să ne impulsioneze spre acțiune.
Sursa: accentulzilei.ro/justitie/cincizeci-si-unu-femeile-pe-care-romania-nu-le-a-salvat-2/