INDIFERENȚA FAȚĂ DE ZIUA NAȚIONALĂ: O ANALIZĂ A PATRIOTISMULUI CONTEMPORAN
În anul 2025, indiferența românilor față de Ziua Națională nu provine dintr-o lipsă de iubire pentru țară, ci dintr-un context istoric și politic în care patriotismul a fost transformat într-un instrument de manipulare, mai degrabă decât o formă autentică de responsabilitate civică. Această observație este subliniată de criticul literar și cercetătorul Ștefan Baghiu, care, într-un interviu, analizează evoluția sentimentului național în România.
Baghiu subliniază că, în anii ’90, românii erau mult mai patrioți, iar acest sentiment era alimentat de nevoia de a reconstrui o țară după căderea comunismului. În acea perioadă, patriotismul era asociat cu o dorință sinceră de a îmbunătăți condițiile de viață și de a crea o identitate națională puternică. Însă, în prezent, patriotismul a fost distorsionat, devenind o formă de naționalism ieftin, care se manifestă prin steaguri de plastic și lacrimi la televizor, fără o investiție reală în educație și cultură.
MOȘTENIREA COMUNISTĂ ȘI NAȚIONALISMUL ÎN VREMURI DE CRIZĂ
Baghiu explică faptul că naționalismul românesc a fost influențat de o moștenire comunistă, în care liderii, precum Nicolae Ceaușescu, au folosit patriotismul ca un instrument de control social. Această abordare a fost o reacție la presiuni externe, iar naționalismul a fost folosit pentru a uni populația în fața amenințărilor externe. În vremuri de criză, naționalismul tinde să reapară, iar politicienii recurg la el pentru a calma spiritele și a distrage atenția de la problemele interne.
În contextul actual, Baghiu observă că, de fiecare dată când apare o criză, naționalismul iese la suprafață, iar politicienii folosesc acest sentiment pentru a-și consolida puterea. În anii ’90, românii aveau nevoie de patriotism pentru a reconstrui țara, dar acum, în fața provocărilor globale, acest sentiment a fost transformat într-o formă de extremism care caută țapi ispășitori pentru problemele societății.
PATRIOTISMUL AUTENTIC VERSUS PATRIOTISMUL DE PARADĂ
Baghiu definește patriotismul autentic ca fiind acela care implică acțiuni concrete pentru binele societății, fără a dăuna altora. El subliniază că un patriot adevărat nu își va exprima dragostea pentru țară prin excluziune sau xenofobie, ci printr-o abordare deschisă și tolerantă față de ceilalți. Din păcate, educația slabă și prejudecățile moștenite din trecut contribuie la o formă distorsionată de patriotism, care se manifestă prin gesturi superficiale și simboluri ieftine.
În opinia sa, patriotismul de paradă, care se manifestă prin ceremonii kitsch și discursuri populiste, nu este decât o formă de manipulare politică. Baghiu susține că adevăratul patriotism necesită investiții în educație, cultură și infrastructură, nu doar în simboluri naționale. El propune o viziune în care patriotismul este asociat cu responsabilitatea socială și cu dorința de a contribui la binele comun.
NAȚIONALISMUL EXCESIV ȘI COMUNITĂȚILE IMAGINARE
Baghiu avertizează că naționalismul devine excesiv atunci când este folosit ca un instrument politic pentru a crea diviziuni între oameni. El subliniază că, în momentul în care naționalitatea devine un motiv de mândrie exclusivistă, se ajunge la o formă de naționalism care poate duce la extremism. Această tendință este alimentată de ideea că apartenența la o națiune conferă o superioritate față de alte națiuni, ceea ce este o iluzie periculoasă.
În concluzie, patriotismul autentic trebuie să fie construit pe valori de respect și solidaritate, nu pe excluziune și ură. România are nevoie de o redefinire a patriotismului, care să se concentreze pe educație, cultură și cooperare internațională, pentru a putea face față provocărilor contemporane și pentru a construi o societate mai unită și mai puternică.