Dosarul Călin Georgescu: șase decizii, un singur punct comun
În dosarul în care DIICOT îl acuză pe Călin Georgescu că ar fi înșelat un om de afaceri cu peste un milion de euro, judecătorii au luat șase decizii privind arestarea preventivă. Trei au respins ideea arestului, iar alte trei, venite de la instanța de apel, le-au desființat și au decis contrariul. Toate cele șase au avut însă un element comun: niciuna nu a pus în discuție că probele strânse de DIICOT nu duc la „suspiciunea rezonabilă” că fostul candidat la prezidențiale a săvârșit faptele de care este acuzat.
Cronologia celor șase decizii
Pe 22 septembrie, Tribunalul București a decis plasarea lui Călin Georgescu sub control judiciar, după ce fusese reținut cu o zi în urmă de DIICOT. Pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a admis contestația DIICOT și a decis definitiv arestarea preventivă. Pe 13 octombrie, Tribunalul București a admis înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, iar pe 23 octombrie Curtea de Apel a desființat decizia și a menținut arestul preventiv.
Pe 26 octombrie, aproape de expirarea celor 30 de zile de arest, Tribunalul București a respins cererea DIICOT de prelungire și a decis plasarea sub control judiciar. Pe 28 octombrie, Curtea de Apel a desființat din nou decizia Tribunalului și a decis ca fostul candidat să rămână în arest pentru încă 30 de zile.
Condițiile legale ale arestului preventiv
Potrivit articolului 223 din Codul de procedură penală, arestul preventiv poate fi decis în cursul urmăririi penale „numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune” și există una dintre situațiile prevăzute de lege: riscul de sustragere de la urmărirea penală, influențarea altor inculpați, martori sau experți, distrugerea de probe, săvârșirea unei noi infracțiuni sau presiuni asupra persoanei vătămate. De asemenea, măsura poate fi luată dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației.
Unde au apărut diferențele între judecători
Prima condiție, existența suspiciunii rezonabile, a fost îndeplinită în toate deciziile. Într-o motivare a Tribunalului București se arată că probele „nu trebuie să aibă forța probelor care stau la baza unei trimiteri în judecată” și că este suficient să furnizeze „date, informații verosimile și credibile care să susțină presupunerea rezonabilă”. Instanța a reținut că rezultă o suspiciune rezonabilă că Georgescu, împreună cu Ionel Rusen și cu Arena Massimiliano, ar fi indus în eroare persoana vătămată Leu Răzvan, obținând sume de bani plătite ca garanție pentru linii de credit care nu s-au concretizat, banii ajungând într-un cont deschis la altă bancă decât cea menționată.
Diferențele au apărut la celelalte condiții. Judecătorul de la Tribunalul București care a decis în septembrie controlul judiciar a considerat că faptele sunt mai vechi, situația cu Leu începând în 2021 și consumându-se în 2022, că nu mai exista urgență în 2026, că urmărirea penală s-a desfășurat în condiții bune cu Georgescu în libertate și că pericolul social s-a diminuat. Deși DIICOT prezentase probe privind o posibilă plecare în Italia, judecătorul a considerat suficient controlul judiciar.
Curtea de Apel București a avut altă opinie: lăsarea în libertate „prezintă pericol concret pentru ordinea publică”, controlul judiciar era „insuficient pentru a înlătura această stare de pericol”, arestul este proporțional cu gravitatea acuzațiilor, iar probele despre intenția de a fugi în Italia arătau „caracterul actual” al acestor intenții. Decizia a fost luată în complet de divergență, cu un al treilea judecător care a înclinat balanța.
Prelungirea arestului și noile acuzații
La cererea de prelungire, DIICOT a venit cu noi acuzații, susținând că Georgescu ar fi încercat să distrugă mijloacele de supraveghere tehnică plantate de autorități în locuința sa. Tribunalul București a subliniat că „nu există minime elemente de fapt din care să rezulte comiterea” acestor infracțiuni și că privarea de libertate ar fi „o măsură disproporționată față de scopul urmărit”, care poate fi atins și prin control judiciar. Decizia a fost întoarsă miercuri seară la Curtea de Apel, care a decis prelungirea arestului preventiv, fără a mai fi nevoie de un al treilea judecător. Motivarea acestei ultime decizii nu era disponibilă la momentul publicării.