„`html
ÎNTRE COMEMORARE ȘI PREVENȚIE: LECȚIA DURĂ A SEISMULUI DIN 1977
Pe 4 martie 2026, România a marcat 49 de ani de la cutremurul sever din 1977, un eveniment care a lăsat o amprenta profundă în istoria sa modernă. Acest seism, cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, a avut loc în zona seismică Vrancea, la ora 21:22, și a durat aproximativ 55 de secunde. Consecințele au fost devastatoare: peste 1.570 de pierderi de vieți omenești, în jur de 11.300 de persoane rănite și circa 35.000 de locuințe distruse sau grav avariate.
De-a lungul secolului XX, zona Vrancea a fost scena unor multiple cutremure de amploare, cum ar fi cel din 10 noiembrie 1940, cu o magnitudine estimată între 7,7 și 7,8 grade, soldat cu aproximativ 1.000 de victime, și cutremurul din 30 august 1986, care a avut o magnitudine de 7,1 grade și a generat pagube materiale semnificative. Cu toate acestea, seismul din 1977 este considerat cel mai devastator din perioada postbelică, atât prin numărul victimelor, cât și prin impactul asupra infrastructurii.
Comemorarea cutremurului din 1977 este nu doar un moment de rememorare a trecutului, ci și o oportunitate de a reflecta asupra importanței pregătirii comunității pentru eventualele situații de urgență. În acest sens, Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Bihor a intensificat campaniile de informare și pregătire pentru a crește reziliența comunităților și a diminua riscurile la dezastre.
De la lansarea campaniei naționale „Nu tremur la cutremur” în 2015, ISU Bihor a desfășurat activități continue de educație și pregătire a cetățenilor. Aceste inițiative includ sesiuni de informare, exerciții practice de evacuare și instruiri ce își propun să ofere comunității cunoștințele necesare pentru a reacționa corect în cazul unui cutremur. Locotenent colonel Camelia Roșca, purtător de cuvânt al ISU Bihor, a subliniat angajamentul pompierilor militari în această direcție, promovând comportamentele esențiale înainte, în timpul și după un seism.
Așadar, amintirea cutremurului din 1977 devine o platformă de conștientizare și angajare a populației în procesele de prevenție, subliniind importanța colaborării între autorități și comunități pentru a face față provocărilor viitoare și a preveni tragediile de proporții.
„`